_ Vechii egipteni au cunoscut, în bună măsură, toate
domeniile ştiinţei, în unele aplicând doar elementele primitive ale
ştiinţei respective, în altele însă au excelat aducând contribuţii
rămase secole de-a rândul în patrimoniul universal al antichităţii.
Matematica şi astronomia practicate de vechii egipteni erau elementare, dar modul de aplicare a lor în viaţa cotidiană, prin monumentele construite (piramide, temple etc), realizările artistice, dovedesc rigurozitatea cunoştinţelor practice. În orice realizare se simte o tendinţă spre exactitate dusă până aproape de perfecţiune.
Matematica şi astronomia practicate de vechii egipteni erau elementare, dar modul de aplicare a lor în viaţa cotidiană, prin monumentele construite (piramide, temple etc), realizările artistice, dovedesc rigurozitatea cunoştinţelor practice. În orice realizare se simte o tendinţă spre exactitate dusă până aproape de perfecţiune.
Matematica
_ Vechii egipteni cunoşteau sistemul (I=1, II=2, IIII=4 .......= 10, = 20, . = 1000 etc.).
Unitatea de măsură pentru capacitate se numea hekata = 4,5 litri pentru lichide, hin = care avea cam 0,5 litri. Pentru lungimi foloseau cotul (meh), care era de mai multe feluri, dar cel mai folosit era cotul mic (45 cm); unitatea de greutate se numea deben şi avea 91 gr. Vechii egipteni cunoşteau operaţiile de înmulţire şi împărţire, dar numai cu 2. În schimb, din textele antice rezultă că făceau în mod curent ridicarea la pătrat şi extragerea rădăcinii pătrate. În domeniul aritmeticii aveau cunoştinţe despre unităţile de capacitate şi de lungime, aplicau sistemul numerotării din 10 în 10 şi aveau semne pentru numere până la un milion. Deşi aritmetica egipteană era rudimentară, Herodot şi mai apoi, Strabon, erau de părere că egiptenii, prin natura ţării în care locuiau au avut de timpuriu preocupări de geometrie. Imensele lucrări de irigaţie, ridicarea piramidelor şi a templelor dovedesc că egiptenii aveau cunoştinţe de geometrie pentru calcularea suprafeţelor acestor construcţii; ei cunoşteau proprietăţile triunghiurilor, ale trapezului şi piramidei şi chiar ale cercului, ştiind valoarea aproximativă a lui π, care, după calculele lor, era egal cu 3,16. Calculul volumului trunchiului de piramidă s-a dovedit de importanţă esenţială în momentului construirii unei piramide. Această sarcină intra în obligaţiile scribului. | Medicina
_ Cunoștințele și experiența egiptenilor antici în domeniul medical erau
foarte avansate pentru acea perioadă. Ei efectuau intervenții
chirurgicale, tratau fracturi și aveau cunoștințe farmaceutice.
Dovezi din analiza mumiilor arată un nivel ridicat de profesionalism în lucrul cu corpul uman, din moment ce mumiile au rămas intacte și după complicate înlăturări de organe. În plus nivelul până la care se mergea în procesul de mumificare al persoanelor importante arată faptul că aceștia aveau cunoștințe incredibile de anatomie. | Astronomia
_ Elemente ale cunoştinţelor din acest domeniu trebuie deduse din
reprezentările cu caracter astronomic care figurează pe monumentele
funerare din timpul Regatului Nou sau pe Calendarele diagonale care
împodobeau sarcofagele din timpul Regatului Mijlociu.
Deşi semnele zodiacale ce apăreau pictate pe tavanele piramidelor au fost interpretate de primii egiptologi ca elemente ale cunoştinţelor astronomice, ele nu au dat rezultate concludente. În papirusul denumit Carlsberg 9, datat în plină epocă romană, în anul 144 d.Hr., a fost descrisă o metodă de determinare a fazelor Lunii, care s-ar baza pe izvoare mai vechi egiptene. Într-un alt papirus, Carlsberg 1 apare amintită existenţa unor tratate astronomice. Calendarul (începutul anului era la mijlocul lui iulie, adică la momentul marii inundaţii anuale) are 365 de zile (12 x 30 + 5). Anii bisecţi nu sunt cunoscuţi, ceea ce explică diferenţa faţă de anul solar. Mai târziu se fac observaţii asupra stelei Sothis (Sirius) şi se ajunge la „anul lui Sothis” = 365 şi 1/4 zile. Fiecare anotimp se compunea din patru luni: I Revărsarea (Akhet); II Ieşirea din iarnă (Pevet); III Vara (Shemu) – lipsa de apă. Acest calendar solar a fost modificat în epoca ptolemaică şi a devenit calendarul Iulian (al lui Iulius Caesar), care, apoi cu mici modificări, a devenit calendarul gregorian de astăzi. Alături de calendarul civil, egiptenii utilizau şi un calendar întemeiat pe perioadele lunii, care servea la fixarea sărbătorilor religioase. Conform papirusului Carlsberg 9, la 25 de ani egipteni corespund 309 lunaţii, ceea ce duce la un număr de 9125 de zile în total şi care, împărţite pe grupe lunare, au fiecare 29 sau 30 de zile. Cronologia la egipteni se exprima din anii de domnie ai unui faraon aflat în momentul respectiv la tron, ceea ce a creat desigur, reale probleme în formarea cronologiei generale a întregii epoci, până în perioada greco-romană. Egiptenii au făcut observaţii asupra a 36 de constelaţii care erau urmărite zilnic. Denumirile date diferiţilor aştri sunt, de pildă: „...stelele care nu se opresc niciodată, steaua dimineţii = Venus, astrul strălucitor = Jupiter, Horus taurul = Saturn etc...” |