_A doua Perioadă Intermediară a Egiptului a fost o perioadă
întunecată marcată de tulburări ce a urmat sfârșitului celei de a șasea
dinastii. Uniunea celor două regate s-a destrămat, iar conducătorii
regionali au avut de înfruntat perioade de foamete. Una din teorii
susține că o scădere bruscă și catastrofică a revărsărilor Nilului
întinsă pe două-trei decenii, cauzată de o răcire climatică globală ce a
redus cantitatea de precipitații în Egipt, Etiopia și Africa de Est, a
contribuit la marea foamete și implicit la căderea Vechiului Regat.
Singura persoană din acea eră care a lăsat o impresie asupra
posterității este regina Nitokris care a domnit sub postura de rege.
Pentru un timp țara a fost condusă de către războinici. În jurul anului
2160 î.C., o nouă linie de descendenți ai faraonilor a încercat să
reunească Egiptul de Jos din capitala lor în Herakleopolis Magna. În
același timp o altă ramură a descendenților faraonilor reunea Egiptul de
Sus, iar confruntarea celor două era inevitabilă. Faraonii din
Herakleopolis, descendenți ai faraonului Akhtoy, precum și primii patru
faraoni din Theba au purtat numele de Inyotef sau Antef.